Mereu am fost fascinată de lumea orientală, de Asia și de
țările “exotice” pe care le găzduiește marele continent din Est. Dacă poftele
despre lumea arabă am reușit să le domolesc printr-o experiență Erasmus ȋn
Turcia, țara lui Budhha a rămas ȋn continuare un mister. Astfel, titlul “Ȋmpărăteasa
Orhidee” de Anchee Min a ajuns repede ȋn mâinile mele.
Tzu His, Orhideea sau Yehonala, orice nume i s-ar da, el
poartă greutatea personalității unei femei puternice, inteligente, o soție
pătimașă, o mamă leoaică și o ȋmpărăteasă cu o contribuție deosebită ȋn istoria
Chinei. Ȋntr-o lume condusă de bărbați, ȋn care femeile sunt fie casnice, fie
accesorii, Orhideea ajunge să aibă cel mai important cuvânt din imperiu.
Transformarea ei dintr-o fetiță cu picioarele desculțe și murdare de glod, ȋn
femeia a cărui nume nu va fi niciodată uitat, ȋncălțată cu conduri acoperiți cu
nestemate, m-a dus involuntar și iremediabil cu gândul la fluturi.
Ȋntreaga sa evoluție este ca un fluture, metamorfoza unui
vierme ȋntr-un fluture cu aripi frumos colorate, cum și timpul scurt ȋn care se
petrec atât de multe (sau cel puțin așa am simțit eu ȋn timp ce citeam). Ȋntreaga
sa viață a fost o cursă. Necazurile pe care le-a ȋntâmpinat au făcut-o,
ȋntradevăr, femeia ce a devenit. Insă suferința creată de moartea tatălui, soțului,
copilului, a mamei, a celui mai de ȋncredere prieten, ȋndatoririle imperiale pe
care și le-a ȋnsușit pentru a-și proteja copii și imposibilitatea de a-și
manifesta sentimentele amoroase, par a fi transformat-o pe această femeie
ȋntr-o zeiță. Toate acele decizii importante care au fost consemnate cu
semnătura ei sunt, bineȋnțeles, valoroase și concluzia este evidentă, China de
astăzi. Ȋnsă printre tratate și bătălii, cele mai amplu și frumos descrise sunt
momentele personale. Am fost fascinată, de exemplu, de nunta imperială, grandoarea
și abundența fiecărei ceremonii, botezul lui Thung Chih, copilul ei și al
soțului său, ȋmpăratul Hsien Feng, imagini superbe, surse de inspirație și
motive de reverie. Dar, toată această opulență pentru a lasa impresia de
măreție a imperiului, ȋn contradicție cu realitatea gravă dovedită prin revolte
și țăranii muritori de foame, ce ajungeau să ȋși sacrifice copii și să ȋi
mănânce, erau dușul cu apă rece.
O carte cu de toate și pentru toți, așa o pot descrie cel
mai bine. Are de toate: curaj, frică, iubire, ură, răzbunare, suferință,
naștere, căsătorie, moarte, pace, război… de toate, pentru toți!
Lectură plăcută!
